Care e diferenta dintre un copil si un laptop ? - O calatorie personala prin religie, fizica ?i neuro?tiin?e, de?Cristian Presura Intr-un interviu pentru Hotnews, fizicianul Cristian Presura spunea ca nu e de acord cu perspectiva strict materialista dupa care ?tre un copil ?i un laptop nu e nici o diferen?a. Politicieni rauvoitori i-au citat trunchiat afirma?ia, invers?d-o ?i cre?d ? re?elele de socializare o isterie anti-Presura. Aceasta ?prejurare a declan?at scrierea car?ii de fa?a, marturie a unui om aflat ? cautarea credin?ei ?i e?afodaj complex de explica?ii ?tiin?ifice. Durerea ?i suferin?a personala mi-au suflat mereu ? ureche: poti nega orice, dar nu poti nega faptul ca tu simti durerea asta! Desigur, nu pot convinge pe nimeni ca ? simti?depaseste limitele materiei, pentru ca nu am argumente: este o problema de credinta. Odata acceptata aceasta credinta a durerii simtite, alte ?trebari decurg ? mod natural una din alta. Daca simt, ar trebui sa existe ceva care simte, nu? Daca da, ce este acel lucru care simte? Este ceva material sau nu? Poate fi localizat procesul de simtire ? creier? Au localizat cercetatorii constiinta ? creier? De fapt, ce spun ei ca este constiinta? Calatoria mea personala catre aceste raspunsuri trece, ? cartea de fa?a, prin religie, fizica si neuro?tiin?e . - Cristian Presura ?Fragment din cartea?Care e diferenta dintre un copil si un laptop ??Daca vreti sa enervati un copil, intrebati-l Ce esti tu? . O sa ramana mirat, pentru ca nu intelege intrebarea. Intrebati-l:??Unde esti tu, in corpul tau? , si o sa fie iritat, pentru ca el se confunda cu corpul sau. Desigur, un copil nu are dezvoltata o teorie a sinelui. Nu stie sa faca diferenta dintre functia inimii si a creierului, si nu isi pune problema daca el este, in esenta, diferit de corpul sau. Si pentru noi insa intrebarea Cine suntem? e dificila. Adesea, ne imaginam ca suntem un suflet care observa lumea din jur si care da comenzi prinn intermediul corpului. Daca ne intrebam din ce este alcatuit sufletul , nu vom sti sa raspundem si ne vom imagina sufletul ca un fel abur. Aburul ar locui in creierul nostru , desi desi nu ar fi alcatuit din atomi. El poate supravietui dupa moarte si s-ar intoarce in lumea de dincolo , langa sufletul bunicilor si stramosilor nostri. Fara sa vrem, am reprodus o parte a unei teorii cunoscute a filozofului Rene Decartes. Teoria sa, numita dualism, afirma ca sufletul si materia au naturi diferite. Materia e facuta din atomi , iar sufletul nu stim din ce e facut. Materia traieste in lumea spatiala pe care o vedem, iar sufletul nu stim unde traieste. Daca traieste in spatiu, sigur ne se supune legilor fizicii. Mai probabil este ca sufletul apartine unei alte lumi decat cea materiala, pe care ne-o putem imagina ( in lipsa alte comparatii) ca pe un univers paralel. De acolo de unde se afla, sufletul controleaza creierul si toti neuronii care il alcatuiesc, printr-o poarta de legatura necunoscuta. De dincolo de spatiu, sufletul da comenzi neuronilor, care le duc mai departe la muschi asa incat corpul sa se miste.Tot de acolo citeste semnalele nervoase care vin de la ochi, ca sa stie ce vad ei. Cand corpul moare, poarta de legatura se inchide, iar sufletul ramane in lumea din care a venit. Consecinta? Sufletul e nemuritor.