La v?sta de douazeci ?i opt de ani, ?ic-Emmanuel Schmitt face o calatorie ? Sahara ?preuna cu un prieten regizor, pentru a scrie un scenariu despre marele mistic Charles de Foucauld. ? timpul expedi?iei, se ratace?te de grupul de excursioni?ti ?i de ghidul tuareg ?i ram?e, pentru o noapte, singur ? imensitatea muntelui Hoggar. De?i lipsit de m?care ?i de apa, ? frigul nop?ii de?ertice, nu se teme, ci simte cum se de?teapta ? el o for?a arzatoare care-i da ?crederea ca nu e totul pierdut ?i puterea sa se ?toarca nevatamat, dupa un urcu? ca o cursa a supravie?uirii, ? acela?i timp real ?i simbolic. Astfel, occidentalul, intelectualul, filozoful ra?ionalist convins ca oamenii sunt doar praf de stele ? mijlocul universului infinit ?i vede zdruncinate toate certitudinile: de ce sa nu dea focului pe care l-a trait ca pe o imensa ?pacare, libertate ?i bucurie salvatoare numele de Dumnezeu? Este pentru prima oara c?d ?ic-Emmanuel Schmitt scrie despre acest episod din via?a lui ?asemanator cu noaptea mistica a lui Pascal ? dezvaluind, de-a lungul unei fascinante calatorii interioare, experien?a miraculoasa care l-a schimbat definitiv at? ca om, c? ?i ca scriitor. O calatorie ini?iatica pe care-o putem regasi ? fiecare dintre noi.